De logiaedu.ro / Interviuri cu relevanţă socială / Interviuri de opinie şi de profil / LOGIA EDU – Comunicare & Digitalizare

LOGIA EDU: Domnule profesor, este o reală bucurie și onoare să vă avem alături. Pentru cei care încă nu vă cunosc, ne-ați putea vorbi despre omul din spatele profesorului? Ce experiențe, valori sau căutări interioare v-au ghidat pașii spre catedră și spre vocația de a forma generații?

Liviu-Daniel Creţu: Dincolo de profesor, sunt înainte de toate un om care a crezut mereu în puterea educației de a transforma vieți. Drumul meu spre catedră nu a fost doar o alegere profesională, ci o chemare interioară – dorința de a contribui, de a fi util și de a lăsa ceva bun în urma mea.

Am fost ghidat de respectul pentru cunoaștere, de răbdare și de convingerea că fiecare tânăr are un potențial extraordinar, chiar dacă uneori nu și-l vede. Întotdeauna m-au impresionat profesorii care au știut să inspire, nu doar să transmită informații, iar acest model m-a motivat să devin, la rândul meu, un sprijin și o sursă de încredere pentru elevi. În același timp, experiența mea ca elev m-a învățat și ce fel de atitudini pot descuraja sau răni, iar acest lucru m-a făcut să încerc să nu repet comportamentele care mie nu mi-au plăcut la profesorii mei.

Pentru mine, matematica nu înseamnă doar formule și calcule, ci o școală a gândirii, a disciplinei și a formării caracterului. Iar bucuria cea mai mare este să văd cum elevii capătă încredere în ei, își depășesc limitele și își descoperă propriul drum.

Ca om, încerc să rămân mereu deschis, să învăț continuu și să privesc educația ca pe un dialog – o creștere împreună, profesor și elevi deopotrivă.

LOGIA EDU: Când a început, cu adevărat, întâlnirea dumneavoastră cu matematica? A fost rezultatul unei alegeri conștiente, al unei chemări lăuntrice sau al unei descoperiri treptate? Și, privind în urmă, considerați că prin matematică ați ajuns mai aproape de sensul și împlinirea propriei existențe?

Liviu-Daniel Creţu: Cred că întâlnirea mea cu matematica a început foarte devreme, mult înainte de a conștientiza că va deveni drumul meu în viață. Ambii mei părinți au fost profesori de matematică, iar în casa noastră matematica era ceva firesc, parte din viața de zi cu zi. De mic am crescut într-un mediu în care rigoarea gândirii, logica și respectul pentru studiu erau lucruri naturale, nu impuse.

Ei au pus, fără îndoială, bazele a ceea ce sunt astăzi, nu doar prin ceea ce m-au învățat ca profesori, ci mai ales prin exemplul lor ca oameni: seriozitatea, responsabilitatea și pasiunea pentru meseria lor. Privind în urmă, nu pot spune că a fost o alegere bruscă sau o decizie de moment, ci mai degrabă o descoperire treptată și firească.

Pe parcurs, matematica a devenit pentru mine mai mult decât o disciplină, a devenit un mod de a gândi, de a înțelege lumea și de a mă înțelege pe mine însumi. M-a învățat ce înseamnă răbdarea, perseverența și bucuria de a căuta sensuri. Iar da, cred că prin matematică am ajuns mai aproape de ideea de împlinire, pentru că mi-a oferit nu doar o profesie, ci și sentimentul că pot contribui la formarea altor oameni.

LOGIA EDU: Apelând la experiența și vocația dumneavoastră de profesor, ne-am dori să aflăm ce înseamnă pedagogia în esența ei. O considerați o simplă profesie, o chemare interioară sau, mai profund, o formă de responsabilitate morală față de generațiile pe care le formați?

Liviu-Daniel Creţu: Pentru mine, pedagogia nu a fost niciodată doar o profesie în sensul obișnuit al cuvântului. Este, fără îndoială, și o meserie, dar în timp am simțit tot mai clar că este și o formă de responsabilitate față de tineri și față de viitorul lor.

A fi profesor înseamnă mai mult decât a transmite informații. Înseamnă să fii atent la oameni, să înțelegi ritmul fiecăruia, să încurajezi, uneori să ai răbdare când lucrurile nu merg ușor și să încerci să lași în urma ta nu doar cunoștințe, ci și încredere. Elevii nu țin minte doar ce le-ai predat, ci mai ales cum i-ai făcut să se simtă.

Cred că există și o dimensiune morală a acestei profesii, pentru că lucrezi la formarea unor caractere, nu doar la formarea unor competențe. Fiecare generație te obligă să fii mai bun, mai atent, mai responsabil.

Pentru mine, pedagogia este, în cele din urmă, o formă de dăruire și de implicare sinceră. Iar dacă ceea ce fac reușește să lase o urmă bună în viața elevilor mei, atunci simt că misiunea mea are sens.

LOGIA EDU: Domnule profesor, ce înseamnă să fii pedagog într-o lume în care informația este la tot pasul, însă formarea autentică a omului pare tot mai rară? Cum vedeți condiția actuală a generațiilor care ne urmează, atât din perspectiva dezvoltării umane, cât și a nivelului de pregătire intelectuală?

Liviu-Daniel Creţu: A fi pedagog astăzi este, cred, mai dificil decât în trecut, dar și mai important. Trăim într-o lume în care informația este peste tot, la un click distanță, însă formarea omului ca întreg — caracterul, discernământul, capacitatea de a gândi profund — nu vine automat odată cu accesul la informație.

Elevii de astăzi sunt inteligenți, conectați, rapizi în reacții și foarte bine adaptați la tehnologie. Au acces la resurse pe care generațiile anterioare nici nu și le puteau imagina. În același timp însă, observ uneori o dificultate în a avea răbdare, în a aprofunda, în a rămâne concentrați pe termen lung. Tocmai de aceea rolul profesorului nu mai este doar acela de a transmite cunoștințe, ci de a-i ajuta să filtreze informația, să gândească critic și să descopere sensul a ceea ce învață.

Cred că formarea autentică a omului presupune echilibru: dezvoltare intelectuală, dar și formare umană — respect, responsabilitate, perseverență, capacitatea de a depăși eșecul. Iar școala, dincolo de programe și manuale, ar trebui să fie un spațiu în care tinerii învață să devină… oameni.

În ceea ce privește nivelul de pregătire intelectuală, văd o mare diversitate. Există elevi foarte bine pregătiți, curioși și motivați, dar și elevi care au nevoie de mai mult sprijin și îndrumare decât în trecut. Asta ne obligă pe noi, profesorii, să fim mai flexibili, mai implicați și mai atenți la fiecare în parte.

Privesc însă generațiile tinere cu încredere. Au energie, sensibilitate și un potențial enorm. Dacă sunt ghidați cu răbdare și responsabilitate, pot construi o lume mai bună decât cea în care trăim.

Pentru mine, a fi profesor în această lume înseamnă tocmai această misiune: să nu ofer doar informație, ci să contribui, pe cât pot, la formarea unor oameni echilibrați, capabili să gândească și să trăiască frumos.

LOGIA EDU: Există o ecranizare celebră, The Man Who Knew Infinity. Pornind de la mesajul acestei biografii cinematografice, v-am întreba: dacă un matematician ar privi lumea în care trăim astăzi, ce ar vedea dincolo de cifre și formule? Ar descoperi ordine, armonie, fragilitate sau poate chiar o altă formă a realităţii? Ce reprezintă realitatea pentru dumneavoastră?

Liviu-Daniel Creţu: Cred că un matematician nu vede lumea doar prin cifre și formule, ci mai ales prin sensurile și legăturile dintre lucruri. Matematica te învață să cauți ordine, să observi structuri, să vezi coerență acolo unde la prima vedere pare doar haos. Dar, în același timp, te face și mai conștient de fragilitatea echilibrului în care trăim.

Îmi vine aici în minte ideea marelui matematician român Grigore Moisil, care spunea că orice gândire corectă este fie matematică, fie susceptibilă de matematizare. Cred că această afirmație spune mult despre felul în care matematica ne modelează mintea: ne învață rigoarea, claritatea, consecvența în gândire și căutarea adevărului. În acest sens, matematica nu este doar o disciplină, ci și un mod de a privi lumea și de a înțelege realitatea.

Pentru mine însă, realitatea nu înseamnă doar ceea ce poate fi măsurat sau demonstrat. Înseamnă și trăirile oamenilor, relațiile dintre ei, bucuriile simple, încercările prin care trecem. Matematica oferă rigoare și claritate, dar viața aduce mereu nuanțe pe care nicio formulă nu le poate cuprinde pe deplin.

Cred că există o armonie profundă în lume – în natură, în felul în care se așază lucrurile, în logica universului – iar matematica ne ajută uneori să o intuim. Dar, dincolo de această ordine, rămâne misterul existenței, partea aceea care ne amintește că nu putem explica totul. Pentru mine, realitatea este un echilibru între rațiune și sensibilitate, între ceea ce putem demonstra și ceea ce putem doar înțelege cu inima. Iar matematica nu m-a îndepărtat de viață, ci m-a ajutat să o privesc mai atent și cu mai mult respect pentru complexitatea ei

LOGIA EDU: Dacă ne este îngăduit, am putea defini matematica drept logica cifrelor. Pornind de la această premisă, v-am întreba: care este diferența profundă dintre a ști o formulă și a înțelege un principiu? În ce moment informaţia asimilată devine, cu adevărat, înțelegere?

Liviu-Daniel Creţu: Cred că diferența dintre a ști o formulă și a înțelege un principiu este foarte mare. O formulă poate fi învățată pe de rost și folosită mecanic, fără să înțelegi cu adevărat ce se întâmplă în spatele ei. În schimb, atunci când înțelegi un principiu, începi să vezi logica lucrurilor, legăturile dintre idei și poți aplica ceea ce ai învățat în situații noi.

La clasă observ des acest lucru: un elev poate rezolva un tip de exercițiu pentru că a memorat pașii, dar dacă problema se schimbă puțin, apare blocajul. În momentul în care înțelege însă de ce funcționează o formulă, totul devine mai simplu și mai firesc. Nu mai reproduce o rețetă, ci gândește.

Cred că informația devine înțelegere în clipa în care începi să-ți pui întrebări, când nu te mulțumești doar cu „cum”, ci vrei să știi și „de ce”. Atunci când poți explica unui alt om ceea ce ai învățat, când poți face legături cu alte idei sau când vezi aplicabilitatea într-un context diferit, putem spune că există cu adevărat înțelegere.

În fond, matematica nu înseamnă doar logica cifrelor, ci formarea unui mod de a gândi. Ea te învață să cauți sensul din spatele lucrurilor, să fii riguros și să nu accepți explicații superficiale. Iar acest mod de a gândi rămâne cu tine dincolo de formule și dincolo de școală.

LOGIA EDU: Ce înseamnă, în viziunea dumneavoastră, să fii un om care își împlinește datoria față de societate și contribuie, prin munca și valorile sale, la binele comun? Care sunt reperele etice și profesionale care definesc un asemenea parcurs?

Liviu-Daniel Creţu: Cred că a-ți împlini datoria față de societate înseamnă, în primul rând, să îți faci meseria cu seriozitate și cu respect față de oameni. Nu cred că este nevoie de gesturi extraordinare pentru a contribui la binele comun, ci de responsabilitate zilnică, de corectitudine și de dorința sinceră de a face lucrurile cât mai bine.

Ca profesor, simt că această responsabilitate este mai mare, pentru că mă ocup cu formarea tinerilor. Prin ceea ce spunem, prin felul în care ne comportăm și prin valorile pe care le transmitem, influențăm nu doar cunoștințele elevilor, ci și modul lor de a privi viața. De aceea cred că exemplul personal este esențial.

Reperele care m-au ghidat au fost mereu onestitatea, respectul față de școală, răbdarea și grija față de oameni. Profesional, am încercat să rămân corect, să fiu exigent în primul rând cu mine însumi și să nu uit că dincolo de rezultate și performanțe sunt oameni care au nevoie de încredere și sprijin.

Cred că binele comun se construiește prin astfel de gesturi simple, dar constante – prin seriozitate, prin responsabilitate și prin dorința de a lăsa în urma noastră ceva bun. Dacă fiecare își face partea cu conștiință și respect, societatea merge într-o direcție sănătoasă.

LOGIA EDU: Vă considerați o persoană spirituală ? Dacă da, cum se armonizează spiritualitatea cu rigoarea matematicii și în ce măsură această dimensiune lăuntrică vă influențează stilul pedagogic și relația cu elevii sau studenții?

Liviu-Daniel Creţu: Da, cred că există o dimensiune spirituală în viața fiecărui om, iar pentru mine ea înseamnă, înainte de toate, căutarea sensului, echilibrul interior și respectul față de oameni și față de viață. Nu văd spiritualitatea ca pe ceva separat de rațiune sau de rigoare, ci mai degrabă ca pe o completare a acestora.

Matematica, prin rigoarea ei, dă claritatea gândirii, disciplina și respectul pentru adevăr. Spiritualitatea, în schimb, te apropie de dimensiunea umană a existenței – de înțelegere, de empatie, de răbdare. Pentru mine, cele două nu sunt în opoziție, ci se armonizează: una formează mintea, cealaltă modelează sufletul.

Această dimensiune interioară îmi influențează și relația cu elevii. Încerc să îi privesc nu doar ca pe niște elevi care trebuie să învețe o materie, ci ca pe niște tineri aflați în formare, fiecare cu propriile frământări, speranțe și ritmuri de dezvoltare. Cred că un profesor trebuie să ofere nu doar cunoștințe, ci și înțelegere, echilibru și încredere.

În fond, rigoarea matematicii și deschiderea spirituală se întâlnesc în aceeași dorință de a căuta adevărul și de a înțelege mai bine lumea și pe noi înșine. Iar această căutare continuă, cred eu, ne ajută să fim nu doar profesori mai buni, ci și oameni mai buni.

LOGIA EDU: Unde credeți că mai pot fi găsite astăzi reperele autentice în educație? Într-o lume marcată de schimbări rapide și influențe diverse, cum pot elevii să le descopere, să le recunoască și să le urmeze cu discernământ?

Liviu-Daniel Creţu: Cred că reperele autentice în educație există și astăzi, dar poate nu sunt întotdeauna cele mai vizibile. Ele pot fi găsite în oameni – în profesori dedicați, în părinți, în modele de viață care trăiesc cu onestitate, responsabilitate și respect față de ceilalți. Valorile adevărate nu se schimbă odată cu vremurile: seriozitatea, munca, respectul, bunătatea, echilibrul interior rămân repere solide.

Într-o lume în care informația este foarte multă și influențele sunt diverse, cred că tinerii au nevoie, înainte de toate, să învețe să gândească singuri. Discernământul nu se formează peste noapte; el se cultivă prin educație, prin dialog, prin exemple și prin experiențe trăite.

Rolul școlii și al profesorului este tocmai acesta: să îi ajute pe tineri să distingă între ceea ce este valoros și ceea ce este superficial, între ceea ce este durabil și ceea ce este trecător. Nu le putem oferi toate răspunsurile, dar îi putem învăța să pună întrebările potrivite și să caute adevărul cu sinceritate.

Cred că adolescenții descoperă reperele autentice mai ales atunci când întâlnesc oameni credibili, când văd coerență între ceea ce li se spune și ceea ce li se arată prin exemplu. În fond, educația nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci și formarea caracterului și a capacității de a alege bine.

Iar dacă reușim să le cultivăm tinerilor dorința de a căuta sensul, de a respecta valorile autentice și de a rămâne oameni echilibrați, cred că le oferim cea mai sigură orientare într-o lume aflată în continuă schimbare.

LOGIA EDU: Care considerați că este adevăratul secret al succesului în educație: disciplina, perseverența, pasiunea sau poate un echilibru mai subtil între rigoare, inspirație și dedicare?

Liviu-Daniel Creţu: Cred că succesul în educație nu ține de un singur lucru, ci de un echilibru între mai multe. Disciplina este importantă, pentru că fără rigoare și consecvență nu se poate construi nimic durabil. Perseverența este la fel de necesară, fiindcă drumul învățării nu este întotdeauna ușor și cere răbdare.

În același timp însă, cred că fără pasiune lucrurile rămân doar o obligație. Atunci când există dorința reală de a înțelege, învățarea capătă sens și devine o bucurie. Am spus adesea că nu caut elevi care știu deja, ci elevi care vor să știe. Dorința sinceră de a învăța este, cred, punctul de plecare al oricărui progres.

Din experiența mea, succesul apare atunci când se întâlnesc rigoarea și inspirația, munca susținută și motivația interioară. Profesorul poate oferi îndrumare, poate crea cadrul și poate inspira, dar elevul trebuie să găsească în el însuși dorința de a merge mai departe.

Cred că educația este, în fond, un proces de creștere care cere echilibru între exigență și încurajare, între disciplină și libertatea de a descoperi, între efort și bucuria cunoașterii. Când aceste lucruri se întâlnesc, apare cu adevărat succesul.

LOGIA EDU: Unde vă pot găsi cei interesați de activitatea și proiectele dumneavoastră? Și, în încheiere, ce mesaj ați dori să transmiteți cititorilor LOGIA EDU?

Liviu-Daniel Creţu: Cei interesați de activitatea și proiectele mele mă pot găsi în mediul online, pe site-ul meu – matematica-on-line.ro – unde încerc să ofer materiale utile pentru pregătirea elevilor, dar și pe paginile mele educaționale de pe YouTube, Facebook și TikTok, unde împărtășesc constant conținut dedicat învățării matematicii. Îmi doresc ca aceste resurse să fie un sprijin real pentru elevi și pentru toți cei care vor să înțeleagă mai bine matematica.

În încheiere, aș transmite cititorilor LOGIA EDU un gând simplu: să nu renunțe niciodată la dorința de a învăța și de a se dezvolta. Educația nu este doar o etapă a vieții, ci un proces continuu, care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți de propriul nostru drum.

Elevilor și tinerilor le-aș spune să nu se teamă să întrebe atunci când nu știu. Unul dintre cele mai bune moduri de a învăța este să pui întrebări, fără teama că ar putea părea simple sau că cineva ar putea râde. Eu cred că singurele întrebări ușoare sunt cele al căror răspuns îl cunoști deja; toate celelalte sunt, de fapt, întrebări grele, iar ele sunt cele care te ajută să înțelegi și să crești.

Iar profesorilor le doresc puterea de a rămâne, dincolo de toate provocările, modele și sprijin pentru generațiile tinere.