Interviu cu scriitorul Petre Rău – Valori şi esenţă în societate

De logiaedu.ro / Interviuri cu relevanţă socială / Interviuri de opinie şi de profil / LOGIA EDU – Comunicare & Digitalizare

Parcursul personal și profesional

LOGIA EDU: Domnule Petre Rău, este pentru noi o reală onoare să vă cunoaștem. Având în vedere că există persoane care nu au avut încă oportunitatea de a vă descoperi parcursul, ne-ați putea oferi o scurtă prezentare? Cum v-ați descrie ca persoană și care este traseul dumneavoastră profesional până în prezent?

Petre Rău: Am văzut lumina zilei în pitorescul sat Fântâni, parte integrantă a comunei Nicorești din județul Galați, un colț de rai moldovenesc unde tradiția și istoria se împletesc armonios cu frumusețea naturii.

Nicoreștiul, un nume ce răsună familiar în sufletele oricărui român iubitor de vinuri alese – fie ele din soiuri nobile precum Feteasca sau Băbeasca, născute în solurile fertile ale acestei podgorii de renume – sau evocat în vechile legende istorice, unde isprăvile vitejești ale lui Ștefan cel Mare își țes povestea pe aceste meleaguri binecuvântate, pline de ecouri eroice și arome inconfundabile.

              Am urmat școala gimnazială în satul natal, liceul în orașul limitrof Tecuci, apoi facultatea de matematică / cercetare operațională, la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași. Deși am cochetat puțin și cu meseria de profesor și cercetător în domeniul matematicii și informaticii, mai toată viața am profesat în domeniul IT, cu precădere în sfera software, cu multe specializări atât în țară, cât și în străinătate.

              Desigur, matematica a fost marea mea pasiune dintotdeauna. Dar, tot de tânăr am îmbrățișat și creația literară, motiv pentru care și astăzi, pensionar fiind de ceva vreme, iubesc și practic deopotrivă ambele pasiuni.

LOGIA EDU: Puteți oferi un punct de reper pentru cei care doresc să afle mai multe despre dumneavoastră și activitatea dumneavoastră? Există o editură reprezentativă unde pot fi găsite lucrările dumneavoastră?

Petre Rău: Am scris, aproape deopotrivă, atât cărți și lucrări științifice, cât și cărți de literatură (poezie, proză/roman, eseuri, critică și istorie literară, umor ș.a.). Cărțile mele de literatură, peste 50 la număr, sunt, de fapt, rodul dragostei mele pentru scris. Unele lucrări, cele din domeniul științific, au reprezentat la vremea lor manuale și/sau ghiduri importante în domeniul matematicii și informaticii, altele mai sunt și astăzi repere în domeniu.

              Ei, bine, cu excepția câtorva cărți care poate nu mai sunt de actualitate, aproape toate celelalte pot fi găsite în mai multe librării, dar mai ales pe magazinele online, cum ar fi site-ul propriu edituraboema.ro, sau platformele emag.ro și esteto.ro/seller=446 etc. Ele există, atât în format tipărit, cât și în format electronic în marea lor majoritate, datorită faptului că am beneficiat, încă din anul 2007, de o editură proprie, numită inițial InfoRapArt, azi editura Boema.

Pentru cei interesați de munca și activitatea mea pot adăuga că, de mai bine de un deceniu și jumătate, conduc revista literară Boem@, revistă ce apare lunar online (boema.edituraboema.ro), dar este și tipărită (trimestrial), manageriez, de asemenea, asociația culturală ASPRA – Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice (aspra.edituraboema.ro). Totodată, din 1999, sunt mentorul cenaclului literar online “Noduri și Semne” (cenaclu.edituraboema.ro), cenaclu azi foarte cunoscut, la a cărui înființare am contribuit încă din anul 1983.

Scrisul, autoratul și creativitatea

LOGIA EDU: Aveți o experiență vastă în formarea profesională și în educație și sunteți autor al numeroase publicații științifice și literare. De asemenea, sunteți unul dintre laureații Premiului Mentor pentru excelență în educație. În opinia dumneavoastră, ce anume califică o persoană drept autor sau scriitor, într-un sens profund: cantitatea materialelor publicate sau mesajul transmis prin actul scrierii? Totodată, cum ați defini etica profesională pe care un pedagog trebuie să o manifeste în ceea ce privește formarea generațiilor?

Petre Rău: Am avut satisfacția, de-a lungul timpului, să-i pot sprijini pe mulți, mai ales pe tineri, în arta de a scrie, cu precădere în actul de creație literară. De aceea am și fost onorat, în anul 2015, cu premiul național Mentor pentru “Excelență în educație”, adica premiul de care ați amintit în întrebarea dvs. Am fost răsplătit în mai multe rânduri și mai multe feluri pentru realizările mele. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc.

                În privința unor argumente lămuritoare pentru a diferenția un simplu autor de texte de un scriitor autentic, mi-aș permite acum să afirm faptul că, în sens  profund, o persoană devine autor prin simpla producție și publicare de texte, dar scriitor autentic nu poate fi decăt prin mesajul transmis, nicidecum prin cantitatea materialelor, Deci prin profunzimea, originalitatea și impactul asupra cititorilor se definește un scriitor.

Cantitatea, adică numărul de cărți/articole publicate, demonstrează doar dedicarea, așa cum se întâmplă în cazul unor autori comerciali prolifici. Ea înșă poate duce la conținut superficial, deci nu este suficientă dacă lipsește substanța, Iar substanța este mesajul, adică viziunea unică, emoțională sau filozofică. Esențialul acesta transformă experiența umană în ceva transcendent, ca la Kafka (puține opere, dar revelatoare) sau la Eminescu (poezie cu rezonanță națională). Așadar, mesajul primează: cantitatea ajută la rafinare, dar fără mesaj rămâi doar autor, nu scriitor.

Cât privește etica profesională a unui pedagog, din acest punct de vedere, nu poate însemna decât ansamblul de principii morale, norme și valori care ghidează conduita profesională în procesul de educație și formare a generațiilor tinere, asigurând nu doar transmiterea cunoștințelor, ci și cultivarea integrității, responsabilității și dezvoltării armonioase a discipolilor. Ea transcende simpla predare academică, transformându-se într-o misiune preponderent etică, care implică respectarea demnității umane, promovarea echității și adaptarea la schimbările societale, pentru a forma cetățeni conștienți și etici.

LOGIA EDU: Știm că sunteți membru cu drepturi depline al Uniunii Scriitorilor din România și că activitatea dumneavoastră în educație este extrem de apreciată. Cum vedeți diferența dintre scriitor și autor? Credeți că oricine scrie este autor sau că doar actul creației, cu mesajul său autentic, îl transformă pe scriitor în adevărat autor? Într-o dimensiune mai personală, cum putem deveni «autori» ai propriei vieți, construind o existență mai demnă și mai corectă în fața propriei conștiințe?

Petre Rău: Cred că am răspuns parțial mai sus la această întrebare. Da, oricine scrie este autor (desigur, dacă o face corect la modul calitativ!). Simplul scris, însă, nu te plasează în postura de scriitor, pentru că scrisul nu este întotdeauna un autentic act de creație.

Scriitorul, cel menit să poarte acest titlu onorabil, este cel ce creează texte literare originale (poezie, proză, eseuri etc.), transmițând mesaje profunde, emoții sau idei cu impact asupra cititorilor, toate relieface prin măiestria cuvântului.

              La ultima parte a întrebării dvs. nu am multe de adăugat. A deveni “autor” al propriei vieți înseamnă, după mine, să preiei controlul narativ asupra existenței tale, transformând-o dintr-o serie de evenimente întâmplătoare într-o poveste intenționată, demnă și aliniată cu conștiința interioară.

LOGIA EDU: De asemenea, ştim că aveți o formare tehnică la bază. Cum se împacă matematica cu literatura? În actul creației literare, există aceleași mecanisme ale rațiunii care intră în joc ca atunci când rezolvăm o ecuație? Este intuiția și inspirația un resort intim valabil în ambele domenii? Poate rațiunea inimii să fie matematică, iar emoția poeziei să fie rațională?

Petre Rău: Întrebarea asta mi se pune mai mereu. Deci sunt pregătit mereu să răspund la ea, cu plăcere. Pornesc de la postulatul că matematica, cu rigoarea și frumusețea sa logică, și literatura, cu bogăția emoțiilor și a poveștilor, mi-au oferit două linii de explorare complementare, care m-au ajutat să dau sens complexității vieții pe care am parcurs-o până acum.

Eu chiar cred că cele două domenii se completează unul pe celălalt, se sprijină reciproc, ba chiar au elemente comune dintre cele mai desăvârșite. Nu pot aduce aici toate argumentele, sunt multe și poate mi-ar trebui o carte să le pot expli-cita, dar câteva din ele le voi aminti totuși aici. Au mai făcut-o și alții înaintea mea, însă eu am să încerc să vin cu altfel de argumente.

Cele două domenii se întrepătrund foarte mult în privința creației propriu-zise. Amândouă reprezintă componente spirituale deosebit de elevate. A crea ceva în domeniul matematicii, fie chiar și o simplă problemă, ca să nu mai vorbim de frumusețea și satisfacția unor demonstrații fără egal, se aseamănă foarte mult cu a crea ceva în domeniul literar – a compune o poezie, a scrie o nuvelă ș.a., în ambele atitudini sunt folosite resurse interioare inimaginabile, incomensurabile. Și asta pentru că “rațiunea și sensibilitatea nu se exclud, ci se completează reciproc”, așa cum bine zicea poetul și matematicianul Ion Barbu.

De pildă, o teoremă matematică, bine formulată, sau poate chiar o problemă de rezolvat, o ecuație, seamănă bine cu o construcție artistică literară, în sensul conciziei de limbaj (un profesor de-al meu obișnuia să spună că matematica se exprimă, atât în prezentare, cât și în demonstrație, prin ceva “scurt, clar și precis” – nu este asta cam la fel cu chintesența pe care noi o îndrăgim regăsind-o în poezie?), dar și în sensul metaforic ce se interpune, chiar și numai provizoriu, între ipoteze și cerințe.

Și aș mai adăuga la toate acestea și o scurtă întrebare retorică: cum credeți că poate vedea un poet universul, altfel decât prin forme geometrice, de o frumusețe rară și fascinantă?

E adevărat că, cei mai mulți dintre poeți nu știu matematică, dar sunt fascinați de forța pe care o exercită aceasta asupra ființei lor, sunt puternic atrași de frumusețea și farmecul desprins din matematică, din raționament, din logică, din adevărurile matematice care, chiar dacă nu pot să le demonstreze, devin adesea izvor al propriilor lor inspirații… De fapt, când lecturăm sau ascultăm o poezie minunată sau, la fel de bine, când suntem seduși de perfecțiunea unei teoreme, simțim divinul mai aproape, simțim cum inspirația este la fel de prodigioasă ca și intuiția. Iar când acestea două se întâlnesc, ar trebui ca „scânteierile” inerente acestui impact să fie de bun augur.

Matematica a fost prima mea dragoste, motiv pentru care mi-am ales-o ca profesie. Viața mea a însemnat în primul rând profesia de matematician, pusă elocvent în evidență prin latura ei aplicativă – informatica. Dar alături de ma-tematică am avut permanent, încă din adolescență, o pasiune specială pentru creația literară. Încă din anii liceului (când am și debutat), am participat activ la viața literară, mai precis am frecventat cenaclul literar “Calistrat Hogaș” din Tecuci. Apoi, în perioada studenției din Iași, am frecventat cenaclul literar “Mihai Eminescu” (“Junimea”), condus la acea vreme de criticul Virgil Cuțitaru. După aceea, revenind la începutul anilor 80 în Galați, am devenit membru al cenaclului literar “Noduri și Semne”, punând chiar umărul la fondarea acestuia în decembrie 1983, odată cu dispariția neasemuitului poet Nichita Stănescu.

Revin acum la întrebare, cum se împacă cele două pasiuni ale mele? Aș zice că la modul ideal. Eu le iubesc deopotrivă pe amândouă și, atunci când muza uneia mă părăsește o vreme, apare cealaltă care îi ia imediat locul. Așa încât, marele avantaj pe care îl am din această dualitate creativă este acela că n-am timp deloc să stau degeaba.

Educație, vocație și dezvoltare personală

LOGIA EDU: Ținând cont de experiența dumneavoastră în educație, am dori să ne ajutați să clarificăm un aspect. Procesul educațional este complex și multidimensional. În opinia dumneavoastră, care este rolul educației oferite de instituțiile de învățământ în dezvoltarea personală și profesională a individului? În ce măsură influențează educația primită în familie formarea caracterului și a competențelor personale? Considerați că aceste două forme de educație – școlară și familială – pot fi tratate separat în procesul de dezvoltare sau funcționează într-o relație de complementaritate?

Petre Rău: Nu cred că este necesar să vin cu argumente speciale pentru a susține rolul educației oferite de instituțiile de învățământ în dezvoltarea personală și profesională a unui individ. La fel, nu cred că e nevoie să argumentez și rolul educației primite de copil în familie. 

Cu siguranță, educația familială influențează în mare măsură formarea caracterului (prin transmiterea valorilor morale, socio-culturale și atitudinilor de bază) și a competențelor personale (abilități emoționale, sociale și de adaptare), oferind fundamentul emoțional și moral al dezvoltării individului.

Cele două forme de educație – școlară (focalizată pe cunoștințe academice și competențe cognitive) și familială – nu pot fi tratate separat, ci funcționează în complementaritate: familia oferă baza personală, iar școala o completează cu structură formală, ambele contribuind covârșitor la dezvoltarea globală a personalității.

Cât de bine se achită cele două părți de sarcinile care le revin în această direcție, aceasta este o poveste lungă, greu de exprimat în această expunere cu spațiu limitat.

LOGIA EDU: Cât de important este procesul educațional în înțelegerea scopului existenței noastre? De ce credeți că pentru generațiile actuale este atât de dificil să își descopere sensul vieții, prin identificarea și valorificarea vocației lor în parcursul existențial individual? Considerați că educația poate fi un instrument care ne ajută să descoperim vocația mai devreme și să ne dezvoltăm în armonie cu aceasta?

Petre Rău: Fără niciun dubiu, procesul educațional este esențial în înțelegerea scopului existenței noastre, deoarece cultivă autocunoașterea, gândirea critică și valorile morale, ajutând la armonizarea cu sensul vieții.

Pentru generațiile actuale, dificultatea în descoperirea sensului și vocației vine din presiuni sociale (performanță, consumerism), influența tehnologiei (distragere, comparații constante), opțiuni multiple copleșitoare și lipsa educației orientate spre dezvoltare personală.

Cu siguranță, însă, educația poate fi un instrument eficient pentru descoperirea vocației mai devreme, prin programe de orientare, prin mentorat sau explorarea practică și integrarea dezvoltării emoționale, favorizând o dezvoltare armonioasă.

LOGIA EDU: Din experiența dumneavoastră, ce considerați a fi mai dificil: să formați un obicei nou sau să schimbați unul deja existent? Dacă nevoia de schimbare este evidentă, având în vedere situația îngrijorătoare în care ne aflăm din perspectiva umană, de ce este atât de complicat să implementăm un proces de schimbare pozitivă?

Petre Rău: A schimba un obicei deja existent presupune adesea cu a crea unul nou, sau parțial nou. Personal, prefer să cred mai mult în varianta de formare a unor obiceiuri noi, în detrimentul aceleia de schimbare a unora existente. În primul rând, cred că investiția este mai mică atunci când intervii cu noutăți. Spun asta, pentru că adesea, a modifica ceva existent poate fi  mai costisitor și mai riscant cu privire la adaptarea la metode și tehnici noi.

Părerea mea este că schimbarea poate fi dificilă din trei motive simple: a) frica de necunoscut – de regulă, preferăm un rău pe care îl cunoaștem deja decât ceva bun, dar nou, care ne sperie; b) lenea creierului/obișnuința: creierul funcționează adesea pe varianta „economică”, adică este mult mai ușor să repeți o greșeală veche decât să depui efortul de a învăța un comportament nou; c) presiunea celor din jur: când tu vrei să te schimbi, îi deranjezi pe cei din jur care vor să rămâi la fel, ca să nu fie și ei obligați să facă un efort.

Mai pe scurt, e grea schimbarea pentru că siguranța, fie ea și mai slabă, a mai confortabilă decât efortul.

Dimensiunea intrinsecă şi reflexivă

LOGIA EDU: Credeți în destin? Dacă da, cum ați descrie influența pe care destinul a avut-o asupra dezvoltării și parcursului dumneavoastră personal și profesional? Ce sfaturi ați oferi unei persoane aflate la început de drum, care prezintă un potențial extraordinar, dar ale cărei circumstanțe nu sunt favorabile dezvoltării? Credeți că demnitatea și capacitatea de a exista a unei persoane sunt independente de mediu și de greutăți, astfel încât fiecare viață să se manifeste potrivit unui destin, indiferent de context?

Petre Rău: Destinul nu este o listă scrisă dinainte, ci materialul cu care lucrăm. Credința în destin ne ajută să acceptăm lucrurile pe care nu le putem schimba (unde ne-am născut, vremurile de război sau criză), oferindu-ne un sens în loc de revoltă inutilă. Însă o mare parte din parcursul vieții noastre noi înșine o influențăm semnificativ, prin educație, prin implicare, prin atitudini etc.

Ca să apelez la metafore aș putea defini că destinul este „vântul”, iar noi am fi „pânzele” unei corăbii. Astfel, am putea înțelege mai bine că, profesional și personal, destinul ne scoate în oameni sau obstacole – vântul, dar direcția finală depinde de cum orientăm pânzele. Sau, un parcurs reușit în viață ar fi acela în care am transformat greutățile (destinul potrivnic) în puncte de sprijin pentru creștere.

Desigur, sunt multe indicații care ar putea sprijini demersul nostru de a „avansa” favorabil în viață. De pildă, să nu așteptăm ca mediul să ne ridice, să ne hrănim din cărți, din studiu și prin modele umane potrivite. Sau să folosim rezistența mediului, așa cum un avion se ridică împotriva vântului, nu cu vântul; în fapt, mediul greu îți poate oțeli voința mai mult decât un mediu confortabil. La fel de utilă este și căutarea oportunității, adică, dacă destinul îți aduce potențialul, tu trebuie să cauți ocaziile ca să-l utilizezi.

Cât privește demnitatea și capacitatea de a exista, eu le socotesc independente de mediu, dar manifestarea lor depinde de voință. Fiecare viață are un sâmbure de destin, dar acest sâmbure încolțește și în crăpătura unei stânci, nu doar în pământ roditor. Greutățile nu anulează destinul, ci îl „șlefuiesc”. Un om demn rămâne stăpânul sufletului său chiar și când contextul este ostil, demonstrând că esența umană este deasupra împrejurărilor.

LOGIA EDU: Vă considerați o persoană spirituală? În ce mod se reflectă spiritualitatea în parcursul dumneavoastră personal și profesional? Din această perspectivă, cum ați defini sensul vieții și ce rol joacă valorile interioare în conturarea unei existențe asumate și autentice?

Petre Rău: Da. Sunt o persoană spirituală. Adică bemeficiez de o dimensiune interioară profundă, fără a fi tentat de aspectele materiale, conectată mai puțin la divin, dar cultivând cu atenție valori spirituale precum iubirea, compasiunea, curiozitatea și schimbarea interioară.  Așadar, sunt o persoană spirituală, ba chiar uneori dau și pe dinafară. Iar asta nu este doar părerea mea personală, căci coincide chiar cu părerea celor care mă cunosc.

În parcursul meu personal și profesional, spiritualitatea este ca o busolă pentru o destinație Pe plan personal, se reflectă prin pacea interioară și capacitatea de a rămâne echilibrat în fața eșecului. E mai ales despre cât de multă iubire și înțelegere pui în relațiile cu ceilalți Pe plan profesional, se manifestă prin etică și serviciu. Munca nu-mi este decât parțial un mod de a câștiga bani, ci mai degrabă o formă de a dărui, cu satisfacție, ceva folositor lumii.

Consider că viața nu are un sens gata fabricat, sensul ei este trezirea și evoluția conștiinței. Sensul este dat de noi prin modul în care alegem să răspundem la ceea ce ni se întâmplă. Iar sensul meu este orientat adesea spre aceea de a deveni cea mai bună variantă a sufletului meu în aproape toate contextele în care sunt pus.

Valorile pe care cred că le înglobează spiritualitatea mea ar putea fi, printre altele: adevărul, demnitatea, credința și bunătatea. Dar și autenticitatea, dată prin aceea că viața autentică este cea în care ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci sunt în deplin acord. Ca și asumarea, adică dacă ai valori solide, nu mai ești o „frunză în vânt” purtată de opinii sau greutăți, căci tocmai valorile îți dau puterea de a spune „Nu” compromisului și „Da” vocației, indiferent de preț.

Așadar, spiritualitatea, după mine, înseamnă să înțelegi că ești o ființă divină care are o experiență umană. Valorile interioare sunt singurele „averi” care nu pot fi confiscate de niciun regim politic sau context istoric.

LOGIA EDU: În opinia dumneavoastră, care sunt valorile care definesc astăzi persoana umană și pe ce se fundamentează omul modern ca titular al speciei Homo sapiens? Este el îndreptățit să se considere «om înţelept», într-un sens profund și autentic?

Petre Rău: În opinia mea, principalele valori definitorii ale persoanei umane moderne sunt: integritatea, empatia, respectul și implicarea cu responsabilitate, toate bazate pe contexte socio-culturale și etice.

Fundamentarea omului modern ca homo sapiens presupune trăsături biologice (creier dezvoltat, mers biped), culturale (limbaj, tehnologie) și evolutive (origini africane, adaptabilitate globală).

Este omul modern îndreptățit să se considere “om înțelept” autentic? Parțial da, prin potențial cognitiv și progrese etice; parțial nu, din cauza acțiunilor distructive (poluare, inechități, ură etc.), cerând reflecție critică pentru adevărată înțelepciune.

LOGIA EDU: Ce sfaturi ați oferi celor care, indiferent de vârstă sau nivel de educație,  caută răspunsuri la întrebările fundamentale ale existenței: Cine sunt? De unde vin? Încotro mă îndrept? Ați putea, de asemenea, să împărtășiți câteva gânduri de încheiere pentru cititorii Logia Edu.

Petre Rău: Aș începe prin a spune că singurii responsabili pentru fericirea noastră suntem noi. Și pentru ca lumea în care trăim să fie mai bună este important să o schimbăm prin noi înșine.

Sfaturi pentru cei care încă mai caută răspunsuri la întrebarile enunțate ar fi destule, dar mă opresc prin a le enunța pe cele care cred că sunt mai importante. Și mă gândesc, în primul rând, la reflecția interioară a fiecăruia dintre noi, adică la practicarea meditației zilnice, poate chiar la susținerea unui jurnal personal în care să notăm zilnic gânduri, valori și experiențe în scopul autocunoașterii.

Apoi, aș invita la o explorare interioară citindu-i pe filosofi precum Sartre pentru existențialism, Nietzsche pentru voință, sau texte spirituale (Biblia, cărți despre înțelepciune etc.).  pentru perspective diverse. Și experiența practică este foarte utilă.

De pildă, călătoriile, practicarea discuțiilor cu mentori, acțiunea de a dezvălui sensuri etc. Personal, consider că incertitudinea face parte integrantă din viața noastră, deci nu ar trebui să alergăm după răspunsuri absolute, pentru că viața este un proces continuu de evoluție, axat pe valori precum iubirea și contribuția.

      În fine, aș mai accentua și asupra nevoii de echilibru, asta putând însemna inclusiv combinarea științei, a originii biologice, cu spiritualitatea, în scopul de a putea avea o viziune căt mai completă.

      Drept încheiere, pentru finalul acestei călătorii spirituale, mi-aș permite să cred că cititorii Logia Edu nu pleacă de aici cu răspunsuri definitive, dar rămân cu speranța că pleacă cu întrebări mai limpezi. Și dacă ar fi numai atât, aș îndrăzni să cred că tot e un câștig.

      Rămâneți, așadar, autentici, rămâneți curioși și, mai ales, nu încetați să vedeți partea bună a lucrurilor din viața de zi cu zi.

      Eu sper să am norocul, în această viață, să aflu – de la cei care mă citesc – felul în care mă văd, cum mă cred, care e părerea lor despre scriitorul Petre Rău. A mea personală cred că e una de satisfacție, în sensul că sunt mulțumit cu ceea ce am putut dărui până acum și, de se va putea mai mult, promit că mă voi strădui în continuare. Desigur, nu-mi doresc decât să fiu sănătos și să le pot duce, pe toate cele ce mi-am propus, la bun sfârșit.