Corina-Mihaela Scoarţă: Din punct de vedere profesional mi-am început activitatea  în urmă cu peste 21 de ani, în acelaşi domeniu în care profesez şi în prezent, adică în sectorul bancar.

Eram chiar la finalizarea cursurilor postuniversitare din cadrul Institutului de ştiinte doctorale când am participat la primul interviu si mi-am propus că voi finaliza examenele având calitatea de angajat într-o bancă. Aşa s-a şi întâmplat, pentru că încă de la primul interviu mi s-a oferit ocazia să intru în sistemul bancar.

Însă, interesul pentru acest sector de activitate s-a manifestat şi pe durata studiilor, atât în perioada de pregătire universitară cât şi postuniversitară, când stagiile de practică au fost făcute tot în sistemul bancar şi am participat la cursuri de specializare în domeniu.

Analizând acum retroactiv toată această perioadă, constat o preocupare continuă şi, de ce nu, o pasiune pentru ceea ce mi-am dorit să fac încă din perioada studiilor şi ceea ce fac în prezent. Cumva, la fiecare interacțiune cu oamenii sau cu firmele aveam şi am sentimentul că pot aduce o schimbare, că pot face o diferență.

Ca şi evoluţie profesională, am parcurs un drum firesc, începând de la poziţii de debutant pe diverse funcţii, de la secretariat până la coordonarea activităţii pe mai multe unităţi şi în prezent pe mai multe judeţe. Am acceptat provocările apărute pe funcţiile unde am simţit că pot să învăt tot timpul ceva nou şi prin aceste experienţe să reuşesc să îmi îmbogăţesc în mod constant cunoştinţele.

 În principal, am urmărit constant să evoluez profesional în acele activități în care am simţit că aportul meu aduce un plus valoare prin proiectele noi susținute, atât ale persoanelor fizice cât şi juridice.

Corina-Mihaela Scoarţă: Etica profesională în contextul bancar urmează ca şi definire şi aplicabilitate elementele definitorii din majoritatea domeniilor. Dacă în alte domenii poate nu există formalizat acest aspect atât de detaliat, etica profesională în bancă este foarte clar definită şi reglementată procedural prin existenţa şi aplicarea cu rigurozitate a codului de etică specific fiecărei instituţii bancare.

Prin acest cod de etică pe care îl studiezi şi îl iei la cunoştinţă încă de la prima întâlnire cu banca, se urmăreşte promovarea valorilor şi principiilor etice în bancă, în vederea creşterii calităţii serviciilor oferite clienţilor şi protejării reputaţiei băncii.  

Deci, este o cerinţă specifică şi clară a băncii prin care solicită tuturor angajaţilor să acţioneze în conformitate cu cele mai înalte standarde de integritate personală şi profesională în toate aspectele activităţii lor şi să respecte legile, reglementările şi bunele practici care guvernează industria bancară, servind şi ca o politică de administrare a potenţialelor conflicte de interese.

Corina-Mihaela Scoarţă: Cred că la nivel individual, în mod constant suntem supuşi alegerilor pe care le facem în funcţie de cine suntem noi în interior. Da, pot apărea momente în care fiecare dintre noi suntem puşi în faţa unor alegeri între profit şi etică, şi profesional şi individual. Cu toate acestea, în ambele domenii, deciziile în cazul meu nu au fost deloc greu de luat şi de respectat consecinţele.

Cu alte cuvinte, eu am ales întotdeauna etica, indiferent de câştig/profit. În timp, întotdeauna mi s-a dovedit că a fost o decizie corectă, chiar dacă dificilă uneori. În primul rând, pentru că am putut să îmi respect valorile personale, apoi pentru că mi s-a oferit prin respectarea lor o libertate de gândire şi de acţiune, fără a fi nevoită să mă expun niciunui compromis care s-ar fi putut ivi în cazul încălcării principiilor şi valorilor proprii.

Pentru mine, a pune capul pe perna liniştită ştiind că am făcut tot ce am putut conform propiilor valori, e mult mai uşor de suportat (chiar dacă nu eram mulţumită atunci de rezultatele obţinute în acea etapă) decât a mă privi în oglindă cu îndoieli şi suspiciuni în ceea ce mă priveşte ca om.  

Câştigurile vor apărea în timp cu siguranţă, dacă eşti perseverent şi aplicat în gândire şi acţiune, profitul/câştigul fiind şi o consecinţă a comportamentului etic, pe lângă decizii, strategie, acţiuni, efort, echipă şi alţi factori.

Corina-Mihaela Scoarţă: Aceasta este o întrebare interesantă care mă poartă în trecut prin perioade dificile, cu multe provocări, cu incertitudini şi temeri…

Cred că lecţiile de viaţă au apărut în special după astfel de momente, depinzând de momentul în care au apărut acele provocări.

Dacă le analizez retroactiv, de exemplu în perioada de debut a activităţii, printre primele lecţii am înţeles că e mult mai util şi eficient să practici cu supervizare ceea ce înveţi decât să studiezi până la perfecţiune teoria dar să nu ai curajul să aplici ceea ce înveţi.

O altă lecţie importantă pentru mine a fost când am realizat că în procesul de comunicare, cea mai importantă parte este ascultarea şi nu răspunsul tău cât mai rapid. A trage aer în piept, a asculta ce spune celălalt şi a te asculta pe tine raportat la provocare sau orice subiect, este mai important decât a da replica şi a avea dreptate.

O altă lecţie, dureroasă de data aceasta, m-a făcut să înţeleg că de multe ori soluţiile optime la problemele apărute sunt cele care se pot implementa urgent chiar dacă având anumite dezavantaje, faţă de soluţiile pe care le gândesc mult timp şi le elaborez mai amplu şi complex, dar fără aplicabilitate concretă şi imediată, similar nevoii clientului sau colegului.

Lecţia care mi-a marcat ultima perioadă a fost cea legată de putinţă şi voinţă. Până nu demult, am trăit cu convingerea fermă că dacă vrei cu adevărat, poţi realiza orice. Cu toate acestea, în ultima perioadă, am constatat că legătura dintre putinţă şi voinţă are valenţe care ţin de optimizarea timpului, de capacitatea şi rezilienţa proprie de a suporta presiunea mediului, de dorinţa de a te perfecţiona în paralel cu provocările care te apasă şi te consumă. Din corelarea tuturor, am ajuns la concluzia că dacă nu se sincronizează factorii de mai sus, nu întotdeauna reuşeşti în ciuda faptului că vrei.

Cea mai recentă lecţie este legată de importanţă în tot ceea ce am de făcut, a soft skill-urilor, a abilităţii personale de adaptare la schimbare, abilitate care te poate duce la rezultate mult mai bune, în ciuda vechimii şi experienţei anterioare.

Prin urmare, în cazul meu, există o nevoie constantă de învăţare, de autocunoaştere, de introspecţie atât în momentele frumoase cât şi în cele dificile, astfel încât să pot înţelege care parte reacţionează din mine şi ce anume mă face să simt ceea ce simt.  

Corina-Mihaela Scoarţă: Integritatea, onestitatea, adaptabilitatea, curajul, entuziasmul, empatia, spiritul de echipă şi antrepreniorial.

Corina-Mihaela Scoarţă: Echilibru … Acum, în acest moment, cred că cel mai corect răspuns este prin îmbinarea gândirii creative cu aplicarea managementului schimbării.

Simt nevoia să aduc în concret noţiunile teoretice. Această provocare de găsire a unui echilibru este constantă. Dar, nu este o sarcină ușoară pentru că în detaliu pare o ecuaţie cu mai multe variabile necunoscute iniţial, dar pe care când le descoperi constaţi că toate sunt bine determinate şi imposibil de eliminat.

Mai concret, de exemplu variabila timp este determinată. Totul se petrece într-un timp determinat. Task-urile de realizat, la fel. Concrete şi determinate. Ţintele de atins profesional şi obiectivele personale, la fel.

Nevoia de a petrece timp cu familia, prieteni şi necesitatea de a te odihni sau petrece timp cu tine însuţi sunt tot priorităţi. Cu alte cuvinte, esenţiale. Nevoia de sport/mișcare, de eliberare/evadare din spaţii închise este din nou o necesitate. Nevoia de a împărtăși, de a povesti, de a fi ascultat, de a ajuta, de a te simți util și acceptat, la fel… sunt vitale.

Deci, oricum o luăm, dacă ţinem cont de toate variabilele, pare a fi o ecuaţie care nu poate fi rezolvată în acelaşi timp determinat. Oricât m-am străduit să optimizez timpul petrecut într-o parte sau alta, nu am reuşit să găsesc acel echilibru pentru că am simţit frustrare pentru ce nu am reuşit să fac, şi vinovăţie faţă de ceea ce ştiam că trebuie să fac şi nu reuşeam.

Prin urmare, după suferință  si ezitări, am ales să gândesc altfel. Am început cu gândirea centrată pe mine ca om. Prima etapa a fost să mă liniştesc; să îmi dau mie timpul şi ocazia să respir, să închid ochii şi să meditez. Apoi, am ales să gândesc şi să acţionez altfel decât am făcut-o până atunci.

Am dorit şi creat contextul în care să îmbin cu naturaleţe şi bucurie în aceeaşi rezolvare, cât mai multe din variabilele mai sus menţionate . Am creat acel spaţiu şi timp în care să pot petrece timp cu mine şi familia simultan cu evadarea din spaţiile închise şi făcând mişcare, într-o formă în care să fie implicaţi toţi membrii familiei. Întotdeauna această evadare este în strânsă legătură cu natura. Acolo mă regăsesc întru totul.

Încă mai sunt unele compromisuri pe care sunt nevoită să le accept (de genul citit sau somn) şi provocări pe care încă nu le pot gestiona la nivelul la care se aşteaptă ceilalţi, în special nevoile ce ţin de mediul social. Dar şi aici am schimbat ceva: am înţeles că aprecierea succesului sau eşecului ţine întotdeauna de mine în ceea ce priveşte gradul de realizare a ceea ce îmi doresc să fac; să amân, să constat că nu pot face sau să renunţ. Nu depinde de alții, doar de mine.

În ceea ce priveşte activitatea profesională, în plus faţă de gândirea creativă a soluţiilor de îmbinare a activităților, managementul timpului este vital şi prioritizarea sarcinilor în funcţie de urgenţă şi importanţă, de asemenea. Acestea nu pot fi contestate. Deci, pentru a optimiza sau mai corect pentru a găsi echilibru la lucru, focus-ul meu a fost orientat înspre a crea un mediu de lucru în care comunicarea si încrederea să fie prioritare, pentru a se crea siguranţa de care avem cu toţii nevoie(atât clienţii cât şi colegii).

Dacă există deschidere, comunicare, încredere, prioritizare, perseverenţă şi muncă susţinută, echilibru se atinge. Chiar dacă nu se păstrează tot timpul, faptul că se poate atinge ne aduce bucurie și speranţă că ne poate readuce în starea în care să încercăm să îl regăsim.

Corina-Mihaela Scoarţă: Acest timp “liber” de care discutăm este timpul cel mai important pentru mine şi cel mai activ: este acel timp în care mă caut eu pe mine şi urmăresc să mă cunosc pe mine în mediul intim şi familial, cu cât mai puţine constrângeri şi limitări posibile, respectiv acel timp în care ceea ce fac simt că îmi aduce calitate în viaţă, făcând ce simt eu că se potriveşte cu starea mea: mă rog, mă joc, fac drumeţii, ascult natura, ascultăm liniştea nopţii în camping, ascult muzică, petrec timp de calitate cu familia şi prietenii, discut cu băieţii mei, alerg, citesc, mă plimb cu căţeluşa, adică acele activităţi în care sunt eu cu mine şi în acelaşi timp cu tot şi toate.

Alegerea activităților desfășurate ţine de vârstă, de mediu, de familie şi dinamica ei, de multe variabile. Dar, esența rămâne aceeaşi: să mă cunosc eu pe mine, făcând bine celor din jur.

Corina-Mihaela Scoarţă: De fiecare dată când mă gândesc la spiritualitate, sensul de bază al termenului tradus din “spirit” este “suflare”. Deci spiritualitatea este vitală şi esenţială pentru mine în tot ceea ce fac, gândesc şi manifest…precum suflarea. Cel puţin în această etapă din viaţa mea.

Este adevărat că nu tot timpul lucrurile au fost similare, această preocupare fiind în strânsă legătură cu provocările orizontale ale vieţii, cu preocupările interioare ale fiecărei vârste în parte, cu mediul personal/familial în care am existat într-un moment anume şi/sau am lucrat.

Cred că important este şi să definesc ce înseamnă o persoană spirituală. Pentru mine, acum, reprezintă o persoană care caută să îşi urmeze drumul propriu, în armonie cu propriul mister, străduindu-se să-şi trăiască viaţa orizontală în armonie cu interiorul lui şi cu propriile “norme” divine din interior, lăsându-se îndrumată de spirit pentru a face bine celor din jur.

Noi am fost şi suntem creaţi să avem capacitatea de a manifesta calităţile divine, virtuţile pe care le râvnim în drumul nostru. Dar ne-am pierdut şi ne pierdem pe acest drum, toată această esenţă divină fiind supusă ego-urilor care ne transformă şi formează.

Prin urmare, cultivarea preocupărilor spirituale, atât în mediul profesional cât şi cel personal, este esenţială. Sunt o mulţime de metode de autoobservare, introspecţie, retrospecţie şi tot felul de alte învăţături şi variante de a te dezvolta spiritual.

Fără a dezvolta acest subiect acum, eu cred cu tărie că prin înţelegerea mea şi a reacţiilor/gândurilor mele, prin credinţă, prin rugăciune, prin meditaţie caut aplicarea spiritualităţii în ceea ce gândesc şi fac un scop din a mă cunoaşte pe mine în primul rând, urmărind să dobândesc viaţa şi pacea interioară.

Corina-Mihaela Scoarţă: Da, exista o legătură de cauzalitate. Pentru mine, o reușită sau succesul în afaceri le apreciez ca fiind dobândite doar când le pot obţine respectându-mi valorile proprii. Atunci mă pot bucura de ele. Pentru ca doar aşa îmi sunt validate de mine propriile criterii de a fi Eu.

Corina-Mihaela Scoarţă: La fiecare provocare, indiferent de natura sa, închid ochii (simbolic vorbind sau nu, în funcţie de condiţiile exterioare posibile), adică mă interiorizez, mă ascult, caut să mă înţeleg, meditez pe ce doare sau mai corect ce mă afectează, mă rog şi comunic direct suferinţa, multumesc cu recunoştinţă pentru ce mi s-a dat să trăiesc, cer ajutor divin să înţeleg şi să dezintegrez ceea ce provoacă starea respectivă.

Mă supun din nou provocărilor similare şi analizez din nou ceea ce a rezultat din toate demersurile făcute  până atunci. În mod voluntar, mă expun din nou unor condiţii similare pentru a analiza reacţia mea după toate etapele, tot timpul urmărind să continui cu cunoaşterea proprie. Caut să ascult, în toată gălăgia interioară acea fărâmă de intuiţie care apare atunci când reuşesc să liniştesc nebunia din mintea mea, din emoţiile sau reacţiile instinctive.

Fiecare etapă, gest, gând, emoţie, reacţie etc. mă pot aduce din nou în acelaşi proces, din nou şi din nou, până mă înţeleg şi până mă determină să ştiu unde şi cum să continui. 

E un proces amplu şi dureros pentru că nu întotdeauna îţi place şi poţi accepta ceea ce descoperi în interiorul tău şi pare descurajant să te apuci pentru că e un drum complicat, fără scurtături şi greu, dar este singurul care a funcţionat până în prezent, independent de mediul dinamic şi stresant.

În concluzie, eu tot timpul, în faţa a ceea ce se iveşte în viaţă, caut să îmi aduc aminte cine sunt eu, ce caut eu, ce valoare şi lecţie îmi poate aduce ceea ce trăiesc, ce am de învăţat din tot şi toate.

E un drum individual, de care e nevoie să te apuci singur, indiferent dacă te simţi pregătit, dacă poţi sau nu să te lupţi cu tine cu o constantă perseverenţă, voinţă, răbdare şi anduranţă. E o binecuvântare să ai cu cine să împărtăşeşti experienţele, drumul, provocările şi rezultatele obţinute.

Dar efortul este individual, drumul este al fiecăruia. Eu am constatat că în timp se schimbă lucrurile. Încet, dar se schimbă. Mai corect spus, mă schimb eu în raport cu lucrurile care se întâmplă sau mi se întâmplă.  

Corina-Mihaela Scoarţă: În activitatea zilnică ai parte de multe momente în care ai nevoie exact de aceste convingeri spirituale pentru a face față multor provocări care te îmbolnăvesc pe tine și pe cei din jur.

Mă refer aici la indignare, revoltă şi frustrare, dezamăgire, supărare, descurajare, răutate și multe altele. Dacă am putea înghiți o pastilă şi să trecem peste toate, ar fi mult mai ușor. Dar nu e deloc aşa.

Sunt zile, luni, ani când ne luptăm să trecem peste incidente sau evenimente care ne-au afectat. Acele convingeri spirituale aplicate la viaţa zilnică mă ajută fie să înțeleg și să gestionez ce mi se întâmplă înainte de a se produce răul în interior, fie să mă vindec mai repede şi să ofer sprijin celor din jur în provocările lor.

De exemplu, atunci când mă decid să rezolv o cerință, atâta timp cât îmi respectă principiile proprii și duce la binele celor din jur, motivația mea va fi mult mai mare, indiferent de efortul depus. Prin urmare, deşi destinaţia este aceeași, cât timp mă identific cu realizarea sarcinii,  modul în care realizez ceea ce am de făcut poate provoca mai mult bine în drumul meu pentru mai mulți. Şi atunci, de fiecare dată când ceea ce fac este destinat în a mă pune în folosul celuilalt, rezultatele apar natural și aduc bucurii.

O altă situație, destul de întâlnită din păcate, este în cazul unui conflict, când comunicarea are derapaje dpdv al cuvintelor, emoţiilor şi provoacă suferințe. Oare ce decizie extraordinară aș putea să iau, ce genialitate ar trebui să manifest să restabilesc liniștea și comunicarea, dacă eu însumi nu știu să tac, să ascult, să iert, să simt și să manifest smerenie și compasiune; dacă nu pot să mă detașez de conflictul în sine și de părţile lui?! Tocmai aici intervine credința, acele convingeri spirituale.

Mă ajută să mă îndepărtez de brutalitate, agresivitate, să îmi lărgesc simpatia personală, să caut profunzimea înțelepciunii și sensul în ceea ce fac, simt, gândesc şi cred. Metodele sunt aceleaşi: prin studiu, autocunoaștere, rugăciune şi meditație.

Convingerile spirituale mă îndrumă să nu mă abat de la cale, să perseverez, să muncesc și să contribui la binele celor din jur și să rămân loială propriului ideal superior, care îmi luminează drumul.

Corina-Mihaela Scoarţă: E prea mult pentru mine să dau sfaturi. Nu sunt în măsură să o fac. Pot în schimb să enumăr câteva din lucrurile care m-au pornit pe drumul schimbării pe mine.

În primul rând a fost atunci când am decis că e vital pentru mine să fiu prezentă în tot ceea ce fac. Apoi o altă etapă importantă a fost să învăţ să tac. Apoi una cu adevărat importantă a fost cea în care am început să ascult cu inima nu numai cu urechile. Să înțeleg ce se întâmplă și ce mi se întâmplă. Apoi, să mă observ în raport cu tot ce există în jurul meu.

Sunt multe lucruri pe care ar trebui să le învățăm de la natură, de la elementele naturale care se manifestă cu o înțelepciune incredibilă.

 De exemplu, pământul acceptă să fie brăzdat pentru a da roade, apa acceptă cu smerenie despărţirea de izvor pentru a duce viața peste tot unde ajunge. Apa acceptă confruntarea cu piatra de munte, cu valuri şi cascade, în tumultul râurilor şi fluviilor până ajunge la aparenta liniște și profunzime a mării.

Elementele naturii îndură atât de natural toată această “îndreptare”, prelucrare proprie pentru binele tuturor celor din jur. Şi această acceptare are loc în tăcere, măreție și întotdeauna duce la transformarea proprie spre binele altora. La fel ar trebui să facem și noi la nivelul complex al sufletului.

Dar, noi în loc să ascultăm piatra cum se transformă în artă, ne temem de daltă și ne ascultăm propria plângere, vedem doar teama procesului mai mult ca măreția scopului. Nu ar trebui să ne lăsăm tulburați de luptă ci să o observăm și să vedem care e transformarea, care e scopul lecţiei și unde ne duce noua variantă. Cu credință în drumul propriu, cu puterea dobândită prin cunoaștere și provocările depășite deja. Aşa, ceea ce de multe ori ni se pare o înfrângere, se va putea transforma în victorie.

Dacă analizăm în continuare apa şi piatra, la fel ar trebui să înțelegem că nu are sens să opunem rezistență şi să rămânem blocaţi în ceea ce ni se întâmplă. De exemplu, aceeaşi apă din furtuna care aduce atâta nenorocire prin inundații, aduce și substanțe nutritive care ajută la recrearea vieții după furtună.

Piatra sfărâmată de atâta agitație a apei mării, se transformă în nisip și creează o nouă faleză, ceea ce în timp asigură viața atât sub apă cât și deasupra falezei. Exemple pot fi multe, dar toate vor duce la aceeași concluzie: Totul e transformare, totul e temporar.

La fel ar trebui să realizăm și noi că schimbările noastre interioare, chiar dacă provocate de suferințe sau durere, ne aduc o oportunitate de a ne crea o viață diferită față de ceea ce am fost înainte. A avea curajul să continui drumul aşa cum te îndeamnă Fiinţa ta, este cea mai eroică realizare a noastră!

În concluzie, eu apreciez că cel mai important este să înțelegem că odată ce simțim și ştim că Dumnezeu este în fiecare din noi, este esențial să ne transformăm fiecare viața pentru ca El să poată să se manifeste.

Vă mulţumesc!

Diferenţa în comunicare

Redactăm articole de interes social de peste 4 ani de zile. Considerăm că implicarea în bunul mers al societăţii poate oferi rezultate pozitive de care să beneficieze generaţiile care ne urmează. Promovăm valori, evidenţiem repere şi sprijinim educaţia. Dacă îţi place acest articol, poţi descoperi şi altele redactate de logiaedu.ro aici. Logiaedu.ro are şi un blog pe care scrie. Îl poţi descoperi aici. Serviciile de promovare şi recunoaştere profesională le poţi accesa aici.

Descoperă serviciile de promovare şi recunoaştere profesională

Aprecieri articol 0+